vendredi 22 juin 2012

Traité des vraies et des fausses idées

.


Orlov
            Dacă eu cobor acum la morgă şi fut ce-am pierdut azinoapte → eu sunt inamicul public numărul unu. Sunt perversul.
            Dar dacă cel cu care mă văd peste o oră va călca pe gîtul meu → atunci va fi doar un comentariu la Summa Theologiæ a lui Jean Baudrillard. Nicicum o crimă.  Eu sunt doar ocazia pentru seducţie; nu victimă  Iar el e doar seducător.
Verschmähe mich noch ein mal.

Bestrafe mich: noch ein mal

Lieber Henker - Brüderlein.

Wünschen Sie noch etwas?
           
Punct tehnic:
Un seducător, tocmai pentru că purcede la actul de seducere, nu va calcula decît reacţiile unui sedus. Mă va programa calculîndu-. Enunţînd perspectivismul pentru care optează. Nici măcar prin ecuaţie nu îi trece seducătorului meu să mă privească pe mine. El mă priveşte în exclusivitate pe mine sedusul, hipnotizîndu-mă cu această imagine fixă care îl obsedează; comunicîndu-mi-o; corupîndu-mă să o practic.-i devin sedus. livrez lui. Chiar dacă el a calculat varii reacţii ale mele şi varii trasee de manevre seductive din parte-i ca urmare la eventualele mele reacţii, nici prin suspiciune nu-i trece (succesul seducătorului stă în trufia sa) şi nici prin atenţie – să calculeze ceva alternativ calculelor sale iniţiale.

Şi ce poate fi mai pervers decît să brodezi în termenii baronului von Sacher-Masoch – care e un fel de doctorand în de Sade. Să aplici pînă în pînzele albe jocul rece pe care Severin i-l serveşte Wandei.  Să faci din oricine Wanda.  Ei, dar dintr-o umanitate? Instrumentează-i pe ceilalţi cu toate cele necesare trădării, apoi stai cu ochii pe ceas şi fă prognoze şi pariuri. În cît timp se execută subiecţii tăi?
               Leopold von Sacher-Masoch este încununarea; iar nu contrabalansul marchizului.
               Cu alte cuvinte, îndeplinirea programului masochist este chiar culmea sadismului.

Dintre cele mai sofisticat păcătoase plăceri:-l vezi pe celălalt cum se descompune/ prăbuşeşte/ strică sub ingenuitatea reverenţei tale.    (Că doar eu o am înscăunat pe Wanda; şi taman de-aia, tronul ei se clatină.)
               Dorian Gray nu sucombă în faţa onestităţii pictorului ?
               Dorian Gray nu e o Wandă în căutare de Severin ?  Pînă dincolo de oglindă.  Dincolo de pumnal ?
               Şi nu e Harry Wotton adevărata expresie a lui Severin ? Tehnic, lipsit de masca derapajului erotic, desfăşurînd într-o paritate  deconcertantă  discursul lui Severin împreună cu pictorul? Pictorul este masca lui Wotton. Este masca de slăbiciune şi extravaganţă erotică pe care o poartă chiar Severin în timp ce se lasă abuzat  Pictorul se lasă abuzat! Dar identitatea sa tehnică – Harry Wotton, jubilează: Quod erat demonstrandum, zise şi Severin de sub jungherul Wandei sale.
               Episodul al doilea - Salomeea: moartea lui Iokanaan nu este un triumf asupra unei alte Wande?

Cum a fost posibil triumful seducătorului meu?  :

Nu obicinuiesc să comit de două ori aceeaşi greşeală. Dar îi las pe ceilalţi să creadă asemenea lucru. Trebuie să ofer o bază convenabilă calculelor lor. Îmi jertfesc propria trufie făcîndu-mă predictibil, apreciabil. Le povestesc erorile mele; năravurile mele. Nici prin consideraţie nu-i trece seducătorului că da-urile mele necondiţionate ar fi suspecte El crede că de dragul lui eu am abandonat chipiul şi bastonul de mareşal Seducătorul meu nu observă că eu spun da/ da/ da/ da/ da; castrîndu-l chiar de cucerire.  Căci cucerire fără asediu nici că se poate. Iar a-l satisface pe celălalt înseamnă să-l ai/ domini/ posezi.
Statutul seducătorului meu şchioapătă ireversibil din momentul în care (cu stîngăcie şi pudoare) eu recunosc că sfiala m-a ţinut multă vreme undeva în spatele lui  Neîndrăznind să-i atrag atenţia asupra mea   Aşteptînd graţia Providenţei să ne încunoştinţeze    Ocazia.
După cum nu calculează nici faptul că tandreţea mea rămîne taman în aceeaşi poziţie.

(…Maniera deconstructivistă în care îmi hăitui seducătorul în chiar interiorul propriului său discurs.)

Seducătorul meu încă mai crede (şi la ora asta) că m-a sedus.
E pirueta mea?  Sau e şchiopătarea suveranului meu? 
Ce mai escaladare a perversităţii în consecinţa unui simplu exerciţiu de sinceritate.

         Încă un punct tehnic:
Practică semnalmentele victimei. Călăii nu vor întîrzia să se arate. Poartă semnalmentele victimei sub o armură voalată, superficială. Călăul va izbi într-un scut iluzoriu. Pe care îl va şi zdrobi. Nimic nu se compară cu festinul oferit de juisanţa unui călău.  Victima dîndu-i tîrcoale pentru a avea întreaga percepere a momentului.  Călăul tocmai exultă.   Victima, într-o baltă de sînge, se răstoarnă pe-o parte pentru a nu pierde nici o clipă din spectacolul oferit de călău.   Călăul juisează.  Dar victima îl aplaudă.
Oglindă oglinjoară Cine-i mai victimă în ţară?
Şi nu zice Novalis: De noi depinde ca lumea să fie conformă voinţei noastre

Sau; în altă ordine de idei:

Cu asemenea vii, cum să nu fut morţi? / …cum să nu-i  fut morţi


E ultima mea umilinţă; pe care v-o şi acord drept salut.  N-aţi apucat să mi-o cereţi. E modul extrem de-a vă da onorul. Vă eternizez trecînd peste bariera convenţiei morţii cu morţii / viii cu viii.
Medicul; iar nu cioclul este adevăratul necrofil.

Declar deschis sezonul de victimizare!“


.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire